Când
noaptea dispare
puțin înaintea primăverii
și rar
cineva trece...

Peste Paris se îndesește
o culoare închisă
de plâns.

Dintr-un colț
de pod
contemplu
liniștea nesfârșită
a unei fete
subțiri.

Bolile noastre
se contopesc.

Și ca duși aiurea
rămânem.



Traducere Nicoleta Dabija