Tot Acevedo astăzi te numești
Moșie a bunicilor, câmpie
Nedefinită, țarină și glie.
Doar în închipuire știu cum ești.
Trec anii-n goană. Am îmbătrânit
Și n-am văzut pierzându-se în zare
Hotarele pe care ei, călare,
Le cercetau din zori la asfințit.
Pământ e peste tot. L-am cunoscut
În Iowa,-n țara sfântă ori pe munte,
Printre grădini, în Galilea, unde
Atâtea drumuri Hrist a străbătut.
N-am rătăcit cărarea. Astă cale
E și a mea,-N dorință și uitare.



traducere - Andrei Ionescu