Știrbește timpul spade de eroi.
Nici lacrimi nu au loc și nici mânii.
În patria nostalgică revii
Tu căpitane, după greu război,
Să mori cu ea odată.-N magic loc
Pustiu, pierdut, e-al țării sale rigă,
Și spaniolu-amenințarea-și strigă
De-a trece tot prin sabie și foc.
Aș vrea să știu, acasă revenit,
De-ai înțeles acuma, în sfârșit,
Că tot ce s-a pierdut (fastuos Orient,
Drapelul, spada, vajnic Occident)
Va dăinui (străin de-orice umană
Schimbare)-n Eneida-ți lusitană.



traducere - Andrei Ionescu