|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 2353
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-27 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Maria Elena Chindea Da, a fost ceva... Puțină moarte. Și apoi iarăși puțină. Se-nvârtea (o să-ți spun eu) pământul cu mine. Slăbisem tare. Și când ajungeau munții cu fundul în jos, lunecam pe-un tunel fără sfârșit ca un pumn de zgârciuri. Pe urmă au sosit căldurile, au venit musafirii, fructele și niște păsări. De-o fereastră anina timpul de-o balama veche anina fereastra. Dumnezeu s-a mutat în afara lui. Eu nu mai locuiesc în mine. Pielea tăcerii își coase păpușile rupte. Arse de simbolul stării de tulbure, orele au ceva otrăvitor. Până la perdeaua cunoștinței e-aceeași distanță totdeauna. Care? O să mai vorbim, o să mai vorbim... După furtunile de vară, toamna machiază cu șiretenie amiezile. Eu nu mai locuiesc în mine.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность