agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-23 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Maria Elena Chindea Sub Hășmaul-Mare coborâse cerul întreg. Târzie după-amiază. Chioșcul din obsesii mai visează, toropit de soare și de gâze. Un arțar osos cu frunza rară... Primii sâni... și primele iubite... Lespezile curții-mbătrânite ne-au primit sub el odinioară. Toamna moțăia în neguri burgul, despuiat și dornic să se culce. Ți-alergau prin păr, jivine dulce, soarele și umbrele... Și-amurgul s-a prelins prin țambrele grădinii, ți-a cuprins făptura ca netotul, șoldurilor le-am simțit ciorchinii și s-a prăbușit pe urmă totul. M-ai lovit cu pumnii, cu genunchii; te-ncherbai de pietre și de plante și le dară degetelor boante dintr-o dată țepi zbârliți și unghii. Mai ușure, zbucium, mai ușure! Mai aproape coapsă, mai fierbinte! Se-nălțau năluci din oseminte – și-am plecat de mână prin pădure. Vântul cald și dulce-al primăverii și-asculta cum suie păsămite somnoroși prin frunzele coclite, către munți – boarii și oierii... Undeva prin lume (straniu cântec) unde-și mai destramă-azurul barba, apunea un soare des ca iarba, răsărise-o lună ca un pântec. Și am mers tăcuți, și am mers aproape până s-a pierdut în fum Hăsmașul. Dărâmând trecutul și orașul, se-auzeau – prin noapte – târnăcoape.
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность