Nu ai crezut
că poți învinge doar atunci
când renunțând la orice armă,
vei lupta cu propria imagine
pentru eliberarea ta.

Nu te vei mai putea privi
în oglinzile care să te arate
slab sau trufaș,
neînfricat sau laș,
după dorință...

Þi s-a mai spus,
dar nu ai crezut...

În țara fără de oglinzi,
"care îți va mai fi chipul?",
te vei întreba atunci
încă o dată și vei afla
dacă vei lăsa răspunsul
să vină de la sine...

Ce vei avea de pierdut,
când căutarea va fi
singura realitate posibilă?

Care este drumul,
se-ntreabă cel care merge
fără să știe, pe singurul drum,
pe care poate s-ajungă?...

Unde să ajungă,
dacă el este deja acolo,
chiar dacă nu poate încă să știe
că este câștigătorul?

Ce competiție este mai de temut
decât aceea în care tu
ești singurul concurent îndârjit?

Dar cum mai poți lupta
când adversarul poartă,
drept amuletă,
doar chipul tău?

"Alungă toate speranțele", ți s-a spus,
pentru a putea să speri cu adevărat!
Dar, spune-mi, la ce mai este bună speranța
pentru cel care are deja totul?
Sau cunoașterea drumului de întoarcere,
pentru cel care a ajuns?...