Tu dulce-neagră, furios amară
Esență
Care bântui arborii și gândul,
Făcând și desfăcând gânduri și lumi,
Iluminând pe dinlăuntru pătimirea
Și sfâșiind fragila rezistență
A clipelor chemate să se ducă
Și să urce
În alt timp.
Þie, trecere și stavilă, ar trebui să-ți dăm
Un nume
Pe care iadul ființei să nu-1 știe.