Un călător grăbit cum se deșteaptă
Nedumerit, pe-a visurilor treaptă,
De care țara astăzi are parte;
Și stă buimac, și nu mai știe unde
A mai zărit odaie, jâlț și masă;
Și, dureros, chiniutor l-apasă
Străinul ce-n oglinda lui pătrunde.
Aude-n gară trenurile grele,
Și tot se-ntreabă cine o să plece.
Se pipăie, și mâna lui e rece,
Și calendaru-n zid își uită anul...
Și tot mai dorm în miezul vieții mele.