Curat ca o scoica
sau ca cochilia lunii
calaresc dinspre casa iubitei
prin noaptea jilava.

Sunt lumini
printre copaci,
frunze cazand,
vazduhul si sangele

o calma stare a sufletului
calda de scapatarea verii
relicva a caldurii:
Ruina scump cumparata

netezita spre rotunjime
mancata de nisip
pulsul un puls amintit
al fluxului deplin ce a fost