Te voi regăsi
femeie de la margine de lume
pe faleza arsă de brume
în decembrie
în vântul purpuriu al orientului
pe țărmul încărcat de sare albastră
și veștede spume

Nu mai știu să te laud
am uitat lucruri și nume
o să mă rog pentru sufletul tău
de crin roșu
cu tăceri și bolboroseli fără șir
și fără cutume

N-am fost niciodată doar cu mine însumi
ți-am purtat părul
flacără de pe comori
strâns peste piept și peste față
ți-am purtat trupul în trupul meu schingiuit
silueta-ți sveltă de tânăr sicomor

Te voi regăsi pe faleza de calcedonie
de la margine de lume
de la frigic bosphor
de unde-am plecat în lume
cu Barnaba și Pavel
și unde mă-ntorc cu părul vâlvoi
și barba în neorânduială
încins cu mantia scurtă
a înțelepților de pe urmă
desculț și cu gleznele împiedicate
de-o sfântă poticneală

Din volumul GNOZE
Editura AXA – Botoșani, 2004