Pe cinstea mea, nu ochii-mi te iubesc,
ei ce te știu părelnică, nătîngă,
doar inima, ce ei disprețuiesc
înnebunită-i gata să răsfrîngă.
Auzul, șoapta-ți nu mi-a alintat,
nici mîna povirnită lin, de gheață,
nici miros și nici gust nu m-au chemat
la un ospaț cu numai noi de fața.
Cinci minți, cinci simțuri, nu mă pot opri
să fac un serv din inima-mi zăludă
ce bărbătești elanuri părăsi
spre-a se robi pedepsei tale, crudă...

Mîhnirea-mi doar cu-atîta se alege :
pedeapsă-mi este și fără de lege...