Ai avut și tu o istorie, iarbă,
verde lacrimă bizantină,
privind în urmă
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut și tu voievozi
retezați de coase,
rupți de cămile,
surpați în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Bună,
Iarba Vitează, Iarba cea Mare și Sfântă?
Unde ești, Iarbă Þepeșă
și unde bătrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreabă
sfiită sub tronul câmpiei
cu oase de iarbă.