Nobilul

Pe scândură-i întins tâlharul
Să fie ciomăgit.
A smuls, furat-a, știe dracul
Și ce-a mai săvârșit.

Ci, opintindu-se, tot strigă:
“ Nu dați, căci nobil sunt!
N-aveți voi dreptul să v-atingeți
De nobil pe pământ.”

Ați auzit ce-a spus, voi, duhuri,
De nobili mari în rang?
Stați, nu pe scândură să-l trageți:
Săltați-l sus, în ștreang!