Rozul cine-l primi? Cine a știut
că se adună-n florile boltite?
Ca poleieli cu aurul pierdut,
care se dezroșesc, că-s folosite.

Și pentru așa un roz, nu cer răsplată.
Rămâne-n aer, surâzând, sau cum?
Sunt îngeri care-l vor primi îndată
ce piere, generos ca un parfum?

Sau poate-l părăsesc așa ușor,
de ofiliri să nu afle nicicând.
Însă sub roz, un verde ascultător
ce știe tot, acum pălește blând.