În sfârșit, cu munții
Numai, singur sunt!
Murmură pârâul vesel,
Și eu cânt !

Hai, pârâu ! Aleargă
Mai clocotitor !
Am scăpat de oameni
Și de răul lor !

E mai greu suișul,
Nouri dau tarcol.
Stâncile par gata
Să se zvârle-n gol ...

Sare unda, sare
De pe stânci pe stânci !
Hai, pârâu, prin alte
Văi și mai adânci !

Florile, pe maluri,
Sunt nespus de vii,
Când le bat, ușoare
Cețuri aurii ...

Aș rămâne, lanțuri
De vieți în șir,
Să alerg cu unda,
Flori să tot admir ...

Dar coboară noaptea
Neagră, pe platou.
Trebuie, la oameni
Să mă-ntorc din nou !