Sărutul stânjenit și strâmb în colțul gurii
Nu a putut firește să-nvie un trecut.
Speranța, otrăvită de degetele urii,
Azi s-a insinuat și a durut.

Un râu murdar sub cheiuri curgea în fapt de seară,
Atât de melancolic și fals, cum mi-a părut,
Și încăpățânarea cu ceara ei hilară
Azi s-a insinuat și a durut.