O hartie roz sta: pe un colt de masa
lunga ,albastra si patata.
Sarmana hartie roz ,patrata,
singur inteleg durerea ce te-apasa
(cand esti intotdeauna doare,
om intre oameni sau tu ,intre hartii):
colt rupt te-mpiedica patrat perfect sa fii,
iar suferinta o vadeste lanceda-ti decolorare.

Dar ,vai , nu am cuvinte
si nu pot spune ,tuturor,durerea ta:
caci oamenii sunt prea cu minte,
si prea seriosi ,si savanti prea,
si ei rad de cautarea vorbei care plange
toata jalea hartiutei hartiutei roz,se blegi,si stinge.