Fuga



I

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu
vă doresc o zi lungă și fără de ploaie
și mă rog pretutindeni să aveți
pe unde mă veți căuta
drumuri bune din piatră și poduri
trainice, acoperite
și prin păduri să găsiți cărări însemnate
și izvoarele, de veți fi însetați
să vă iasă în cale

și pe cîmpii de veți merge să vi se arate
din cînd în cînd mlădioasa fîntînă
și prin orașe de veți ajunge
bărbați binevoitori să vă iasă întru întîmpinare
și cu omenie să vă primească
în ale lor camere pentru oaspeți bine păstrate
și pretutindeni la întrebările voastre
sfaturi bune să vi se dea și lămuririle toate
pe îndelete

și spre seară ajungînd la o frumoasă
margine de mare
un pescar destoinc să vă întrebe de sănătate
și să vă ia în coliba lui
și din peștele mării să vă înfrupte



II

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu
salutare
și nu uitați că dimineața care urmează
e la fel de neînțeleasă ca și un castan înflorit
ori ca și ultima ploaie a verii

și nu uitați că la prînz îmi voi depune armele
și trîmbița și mantaua
în cea mai frumoasă grădină a orașului
mă voi tolăni pe șlefuitele bănci și încet
voi număra pietrele ude și înserarea
pînă la ultima ei suflare
și duhuri binevoitoare se vor împiedica de mine
și scrîșnind cu dinții lor amărui
se vor rostogoli înapoi în pădurea de fag
și pămîntul se va înfiora și zornăindu-și măruntaiele
se va deschide și se va tîrî cu lăcomie
prin trupul meu

și miezurile lucrurilor vor horcăi ușor
și stropi de sînge se vor arăta pe cojile de pîine
și pe mușcătura mărului și pe brusturii răcoroși
și pe gura fîntînii și din peretele de miazănoapte
va țîșni ca dintr-un înjunghiat țipăt al spinării
o zeamă verde fierbinte și vindecătoare



III

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu
vă doresc un an nou cu izbînzi fericite
și cu pasul ușor și cu bună înțelegere
oriunde veți fi prin tîrguri ori
în casă cu muierile voastre și nicicînd pînditorul
ceas cu durere să nu vă încerce ori cu
mîhnirea mulțimii
care și așa prin pîlnia lipsită de virtute
nesătulă se scurge

și să aveți o iarnă bogată cu semințe
temeinice și cu ploaie grea și prielnică apoi
și pe cîmpul molatic fire desculțe de iarbă
dintîi să vă răsară și păsări multe
să vă țîșnească din ale voastre ouă bine
rînduite și prin grădini apoi și prin ogrăzile voastre
puzderie să fie

și sub ochii voștri rodul să plesnească
și din fîntîni să nu mai latre cîinele înjunghiat
și nemușcat să rămînă doar în cuget
dușmanul votru cel mai de preț

și iepele voastre să fete ușor și mînjii
nestingheriți să hoinărească pe cîmpiile mele
și cai buni să iasă din ei pe neștiute
aprigi cai și înfiorați
încălecîndu-i apoi să puteți alerga după mine



IV

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu
vă voi trimite în dar ceva merinde
pentru adunatul puterilor
și din prinosurile mele de apă curată
că voi da cîteva bune înghițituri

și din semințele mele cele mai ciudate
vă voi trimite cîteva rînduri
mai spre toamnă
cu sfaturi despre de-ale pămîntului și cum
din trestiile suple încet încet trebuie să creșteți
o pîine plină de har

și chiar din turmele mele mai apoi
vă voi trimite cîte unul dintre cei mai
de seamă berbeci și numaidecît să luați ce trebuie
din multa lor fală căci timpul nu așteaptă
și ce nu e dat în prăsilă se stinge
ușor cu mintea neluminată

și iarăși vă voi arăta care sunt pășunile
cele mai zemoase și unde pot fi găsite
vadurile cele mai bune de sete
și nu altceva decît mari și rîvnite adăpătoare
sînt și încheieturile lumii

și din cîinii mei cei mai neobosiți
vă voi trimite pentru pază de noapte unul
ori doi și tihnite somnuri veți avea
și tot eu vă voi aminti la împlinirea sorocului
că din nou alergarea noastră poate începe



V

Iar vouă, celor care vreți să mă prindeți viu
vă voi închina stihuri adînci și îndelung
meșteșugite și cu bună-credință vă voi îndruma
spre cumpătare și spre mai pilduitoarea
căutare de sine

și vă voi da dezlegare să luați binecuvîntarea mea
căci ea se află în necontenită înduioșare
și la rădăcina mai tuturor arborilor se primenește
și prin secunda ispititoare a amiezii
cu cele mai nebănuite lucruri se întretaie
și din rînjetul acestora se ghicesc
semețe închipuiri
și din arătarea sfîșiată a umbrei doar minciuna
mai poate împlini începutul
ca o sfiiciune de om

și vă voi da îngăduința de a sorbi toată lauda
mea de pe gura aurită a bestiei și din
ciocul răutăcios al păsării nepămîntene și
de pe ochiul peștelui somnoros și din
gîtlejul adînc al trîmbițelor și din
împușcătura preaizbutită și din toate cele întrebătoare
și strigătul să vă urmărească precum o plecăciune
și în genunchiul vostru duhul pamîntului să
pocnească și pe cîmpia cea mai rușinoasă
ființa voastră să se ascundă



VI

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu
cu răbdare și cu inima înduioșată vă voi spune
unde mă puteți găsi astăzi și mîine
și în zilele următoare

și pentru fiecare zi în parte vă voi spune
cu ce mă îndeletnicesc anume de dimineață
și pînă la preafericitul prînz și mai apoi
pînă spre înserarea ușoară și plină de ademenitoare căi

și pentru fiecare frîntură a zilei vă voi
spune în ce loc anume timpul mă încearcă nepăsător
cu sculatul cu umblatul
ori cu udatul grădinilor cu mîngîiera păsării
ori cu înșfăcarea peștelui cel gras
ori cu prînzitul ori cu cinatul ori cu degustatul
ori cu număratul trecătorului ori cu ucisul
dușmanului ori cu fuga ori cu izbînda
ori cu înfățișarea la preacinstita răsplată
ori cu dezlegatul cîinilor ori cu întemeiatul grîului
ori cu răbdatul ori cu adăpatul ori cu
mocoșitul ori cu privitul femeii
ori cu descleștarea minții mele în fața vedeniei
ori cu alte lucruri ascunse și stăruitoare pe toate
le veți ști



VII

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu
vă voi spune povestea singurătății mele
și a cîinelui meu îngropat în fața ferestrei mele
și a duiosului duh îngropat în grădina mea

și a păsării nezburătoare înlemnită pe cer
deasupra casei mele și a celorlalte singurătăți
gînditoare și negînditoare
venite și plecate înțelese și neînțelese
zăvorîte prin tainițe și prin bestiare
și prin tristele părăsiri și prin zvîrcoliri adînci
și prin gîndul drept al brazilor și printre
coroane de vîsc și prin bulboane și prin
gîlmele suave ale materiei
și prin rotirea amiezii și prin desăvîrșirile
minții încrezute și pînditoare și prin ciocul
întunecat al muntelui și pe întinsele miriști
otrăvitoare și prin toate poruncile greșiților
noștri și a celor iubitori de un neam cu noi
și a celor cu mîna lipită de gîrbaci și a celor
cu mîna dreaptă și a celor cu mîna întinsă
și a celor tăcuți și a celor uitați și a celor
învinși
și a celor înaintemergători și peste toată
suflarea apelor mă voi căi de povestea mea
și în mine un duhovnic fugar ceți avea



VIII

Pace vouă, celor care vreți să mă prindeți viu
și ziua să vă dea întreaga ei înfățișare
și pe coifurile voastre numai păsări blînde să ierneze
și cu plăcute amintiri mai apoi să rămînă

și mîine la ora făgăduită să veniți a mă întîlni
la locul ales
și să aveți cu voi trompete subțiri pentru
glăsuirea adevărului
și cămăși de mătase pe umeri să purtați
și funii ușoare alunecoase la cingătoare să vă atînați
și mănuși lungi din piele aurie de inorog
să vă ocrotească palmele
și caii cei mai buni să vă însoțească
și fără măști și fără strigoinice steaguri
să vă apropiați de mine
și fără urlete de stricate încăierări

și încet încet să dați puii de brad la o parte
și fără lăcomie să priviți în ochiul pădurii
și dacă veți vedea că sînt ființă cuvîntătoare
fără un cuvînt aruncați asupra mea vinovățiile voastre
și dacă veți vedea că sînt lucru nepăsător
zdrobiți-mă de securile voastre lucrătoare
și dacă veți vedea că sînt animal
îndemnați cîinii pe urmele mele
și dacă veți vedea că sînt noapte de veghe rămîneți
și dacă veți vedea că sînt descumpănire
treceți la întemeierea mea
și dacă veți vedea că sînt duh subțiratec
pentru închinăciune vă pregătiți
și eu în genunchiul vostru voi veni



IX

Vouă, celor care vreți să mă prindeți viu
multă odihnă și desfătare vă voi aduce
pentru sîrguința voastră și zilele voastre
în fericite ore se vor număra și prelungile
așteptări în lucruri depline se vor preface
și casa voastră va fi albă și iertătoare
și multă cinste veți primi de la semenii voștri

și în piața satului se vor ciopli statuile
voastre și în piatra lor timpul se va înnegri
și lumina ca o născătoare de umbre se va prelinge
pe căutăturile lor drepte și toți cei care
vor trece obosiți ori însetați ori învinși ori
ticăloșiți se vor opri la un pas de ele și
îndelung vor tălmăci din măreția lor trecutul
și viitorul și mai apoi cînd trecerea noastră
se va împlini iarba va crește răsfățată pe
fața pietrei și dintre casele năruite un mînz
beteag se va apropia și la cele scrise pe dunga
de piatră cu luare-aminte va cugeta



X

Iar eu, rămas singur, fără urmăritori
și fără dușmani în preaneagră pocăință
mă voi ademeni și la același gînd voi
căuta dezlegare și patimile toate în cruntă
uscăciune vor pieri și pielea mi se va
desface și adevărul va ieși la rîvnita iveală
și pasul meu se va tulbura și dintr-un
umblet al păsării se va întoarce

lucrurile mistuite vor tresări și
umbre mari vor lăsa dintr-o dată pe drum
ori deasupra acoperișurilor și din adîncul meu
eu voi scoate un ochi și voi clădi cu el
o casă albă pentru înșelătorii mei

și din învrăjbirile de azi se va naște
ziua de mîine și cele privite prin ziua
de mîine cu supunere îmi vor păși prin
iarba înaltă mulțumind celor născute din
iarbă și o lugă descîntare mi se va îngîna
căci nu mai e mult și gonitele care
cu merinde
peste mine vor trece și sălbatic mă vor
călca și cu greu va putea fi scos numele meu
de sub roțile învălmășite