Filigran de carte veche
La o moară de hârtie –
Cu călugăr ce citește
Și călugăr care scrie...

Aplecați pe-o coală albă
Îngălbenind, de timp adusă,
Unde slova cea de taină
Din vechimi rămâne spusă...

Parcă-ar fi în zaiafeturi,
În rădvan ducând ființa,
Pe un drum de țară verde
Colbuindu-și suferința...

A fost scris în tencuiala
Dalbei noastre de chilii
Să urmăm un fir cu Oltul
Ce lovește-n temelii...

Ne mai bate câte-un clopot,
Semn că moartea mai trăiește,
Duhul Sfânt mai varsă lacrimi –
Lemnul crucii putrezește...

Suntem iar în zi de Faceri!
Cine, dealul o să-l urce?
Fi-vom iar în nopți de Patimi!
Trecem toți printr-o răscruce...

Pentru noi, din vreme-n vreme,
Îndeobște către seară,
Ne mai cade-o stea în palmă –
Fie Steaua cea Polară!