Doamne, ce sărac e-acela
care pâinea lui nicicând
nu și-o-mparte ca s-aline
foamea unui mai flămând.

Doamne, cât de orb e-acela
ce se uită numa-n jos
și nu vede-n veci lumina
mântuirii lui Hristos.

Doamne, cât de surd e-acela
lângă care-atâta har
cântă, cheamă și suspină
și se roagă în zadar.

Doamne, cât de rob e-acela
care-i lacom și-i zgârcit
care-și poate-nchide mâna
dinspre semenul lipsit.

Doamne, ce-nghețat e-acela
care n-are-n sânul lui
nici o rază de iubire
spre durerea nimănui.

Doamne, ce pierdut e-acela
ce se vrea necredincios
căci râzând calcă-n picioare
harul său de la Hristos.