Zebra, calul din tenebre,
Saltă, ochiul și-l închide,
Sună, sună din vertebre,
Când nechează parcă râde.

Din grajd iese-n Barbaria
Să-nghită toată preeria
Și vrăjită ierbăria;
Dar din temniță pe piele
I-au rămas dungi de zăbrele.