Ne-am depărtat de lume în calma dimineață
Când își prăda veșmântul suav peste răzoare;
Ne-a-ntâmpinat pădurea cu ruga în pridvoare
Ștergându-și lin paloarea și roua de pe față.

Din rămuriș de curpeni se deșteptau prigorii
Cuprinși de-nviorare sub oarzăna boltire,
Ne amăgeau drumeaguri de spuză în neștire
Spre țara-n care pleacă netulburați cocorii.

Asemenea cu plopii ne oglindeam în ape
Sorbindu-le străfundul de gheață incoloră
Și ne spălam obrajii, brumați în auroră,
Sub ramuri de tăcere, cu zările aproape.

Din volumul SOLITUDINI 1939