Porumbel cenușiu,
care stai pe antena de televiziune,
vezi fremătând pădurea care se trezește
sub alba înfrunzire a norilor.

O, zăpezi de frunzare,
vântul împinge albastrele umbre ale voastre
pe harta iernii.

Porumbel cenușiu
calmă columbă cu gâtul prelung,
știi tu ce adună acum rotundul meu ochi în visare,
precum și răscolita primăvară trezindu-se-n sângele meu
pentru noi plecări spre zare ?