În somnul de amiază dăruit
Pe mine se preumblă o suflare,
Roi de furnici și de zumzuitoare
Ca peste-un trunchi de culme prăbușit.

La deșteptări sub brazi ce-aprind misterul,
Ascult suind prin cetinele mute,
Din țărână și din apele stătute
O nuntă a miresmelor cu cerul.

(...)

Pornit spre Eulamp cu norii suri
Străbat acum pădurile de ulmi,
Să văd în purpuri și-ntre uscături
Puternicii ambroziei pe culmi.

(...)

Eu pot cuprinde-n păr o lungă ploaie
Și nimfele au loc în mine stol.
Mă simt pâraie cum le caut, gol
Că-și umflă-n mijloc sânii de pietroaie.

Prin vreascuri trec vânjos și-ntinerit
Purtând lumina zilei în spinare.
Stăpân al verii zburd fără sfârșit
Și caut bucuriilor pierzare.

(...)

Ca fluturul ce-și mângâie-n fânețe
Aripa lui să pară înflorit,
În iezături și vaduri umezit
Dau trupului o aspră frumusețe.

(...)

Cu spicele odată mă trezesc,
Să sting iar peste văi o tânguire;
Răsadul zbenguielii în neștire
Cu-o urmă de picior îl risipesc.

Glas singuratec, plânset de oier,
Tăcerilor și vântului rămân.
Încet din urmă-n țarcul serii mân
Cu floarea crengii, stelele pe cer.

(...)