I-a cerut mâna-n deșert,


s-au căsătorit lângă mare,


nouă zile de miere
au petrecut în Baleare.


La cină-au avut un meniu special -
tocană de alge și câte-un pește rotund.
Iar în timpul ce mâncau,
aleasa și-a pus o dorință în gând.


Dorința i s-a împlinit - a născut un copil.
Dar era, oare micuțul uman?
Hmm,
posibil!


Zece degete la mâini, tot așa la picioare,
avea puțulică, vedea,
putea auzi și simțea,
dar normal?
Nu prea.
Această nenaturală naștere, această pacoste-a lor
era începutul, sfârșitul și suma jurămintelor.


Ea ceru socoteală la doctor:
"Cum să fie al meu ăst băiat!?
Miroase-a ocean, a fructe de mare,-i sărat!"


"Ar trebui să mulțumești pentru atâta noroc,
chiar săptămâna trecută
am consultat o fetiță cu trei urechi și cu cioc.
Că fiul tău seamănă cu o stridie,
ce vină am, oare?!
...Nu v-ați gândit, din întâmplare,
să-nchiriați o casă aproape de mare?"


Fără a ști ce nume să-i dea,
i-au spus, simplu, Sam,
și uneori, când regretau că n-au doică,
"chestia aia ce seamănă-a scoică".


Se întrebau toți, dar nimeni nu știa
când băiatul stridie își va părăsi cochilia?


Cvadruplii familiei Thompson l-au spionat într-o joi
clapetă i-au spus și-au fugit înapoi.


Într-o după-amiază de vară
Sam fu lăsat singur în ploaie.
La intersecția străzilor Seaview și Main,
privea scurgându-se-n canal
vârtejuri de apă, șuvoaie.


Mama lui, pe șosea,
blocată în trafic pe prima arteră,
bătea darabana în bord -
nu-și putea stăpâni
supărarea,
frustrarea,
durerea.


"Pe bune dragule, - spunea ea-,
știu că pare o glumă proastă,
dar ceva miroase a pește
și aceea-i a noastră odraslă.
Nu-mi place s-o spun, dar tre` acceptat:
dai vina pe el pentru problemele tale din pat."


Bărbatu-ncercă unguente, alifii,
balsamuri ce înroșeau.
Cumpără loțiuni, poțiuni,
tinctură de fier.
Îl ustură, îl mâncă, sângeră efemer.


Doctorul spuse:
"Nu pot fi sigur,
dar cauza poate fi ea însăși un leac.
Se spune că stridiile-s afrodisiac.
De v-ați mânca fiul,
s-ar putea s-o faceți neîncetat!"


Pe vârful degetelor tatăl veni pe ascuns,
- era o noapte cu lună -
avea broboane pe frunte,
iar pe buze,-o minciună.
"Băiete, ești fericit? Nu vreau să mă bag,
dar tu nu visezi îngeri cu care te joci printre nori?
Nu ți-ai dorit niciodată să mori?"


Sam clipi dublu din ochi,
dar rămase tăcut.
Tatăl strânse cuțitul în pumn
și-și lărgi nodul cravatei la gât.


De cum fu înșfăcat,
Sam se scăpă-n pijamale de frică.
Tatăl duse cochilia la gură
și Sam fu-nghițit într-o clipă.


L-au îngropat degrabă-n nisip, lângă mare,
- au lăcrimat, s-au rugat -
când s-au întors acasă era încă soare.


O cruce din surcele era mormântul Băiatului-stridie.
Cuvintele scrise-n nisip
spuneau că Isus mântuie.


Dar amintirea se pierdu odată cu primul val
mai înalt.


Odată ajunși acasă în pat,
el o sărută și îi spuse:
"Hai să ne facem de cap."


"De data aceasta", șopti ea-ngrijorată, "să ne gândim, te rog, la o fată".