|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 4386
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-08 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
Fotografia lor alb-negru
Ca moștenire mi-a rămas, Ca și-n arhivă, o scrisoare, Și-n blândă, un fragment de glas. Și am aflat o veste bună, Că-n lumea noastră, orice-ar fi, Există proceduri moderne De refăcut fotografii. Și pozele-și găsesc deodată Culorile ce le-au avut, Recursul nostru tehnologic Acționează în trecut. Aș vrea să-mi colorez părinții, Blocați în limitele reci, Să nu rămână, prin uitare, În alb și negru pentru veci. Îi duc la doctorul de poze, Ca să le facă un consult, Să vadă el dacă rezistă Acestui înviaj ocult. Și, când începe colorarea Eu lăcrimez și mă închin Și-i smulg pe mama și pe tata Din cromatismu-acestui chin. Și poza lor din tinerețe O rog, privind-o-n amănunt, Să se întoarcă-n sine însăși, Cu ei mai bine morți, cum sunt. Și, Doamne, cât erau de tineri, Puternic-el, frumoasă-ea, Se bălăceau în bucurie Și nu știau ce va urma. "Zâmbiți", li s-a cerut probabil, Și ce distins e cuplul lor, El-ofițer, ea-elegantă, Spre-a fi zdrobiți, ulterior. Războaie, pușcării, coșmaruri, Destin de două ori nedrept, O viață-ntreagă, alb și negru, S-o colorez n-am nici un drept. Ca de o electrocutare, De cromatism fugind mereu, Trăiesc blocat, în alb și negru, Și, vai, din poza lor alb-negru Eu simt c-am fost născut și eu.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность