Orașul se întindea prolix
Sufocînd în adîncimi mistere anonime
Mergeam să te-ntîlnesc(la șapte fix)-
Erai sensibilă și castă în mulțime.

Ochii tăi ascundeau ape adînci,
Părul mă tulbura ca o poveste
Fruntea ca o melodie de zăpadă
Fecioria ta țipa o altă veste.

În orașul întristat de fulgi
Te-am văzut profanată de îngerul beznei-
Ca să te iert, ochii i-ai făcut dulci;
Þi-am sărutat sînii și zveltețea gleznei.

O, puritate, iubirea mea ca o pată
S-a întins peste argintul tău calm-
Cine va înțelege jocul acesta
În oglinda ta necercetată?


* din volumul "Revers citadin", 1966