Mie însumi îmi sunt un cal troian.
Propriul meu umăr îmi cucerește propriul meu umăr,
propriul meu ochi se jefuiește pe sine.
Bătăile inimii mele
nu se pot auzi
din pricina bătăilor inimii mele,
glasul meu care strigă la cer
sugrumat este
de glasul meu care strigă la cer.
Viața mea nu mai poate trăi
din pricina vieții mele.
Dragostea mea târăște dragostea mea
de calul dragostei mele
în jurul cetății.
Înfig lama cuțitului meu în lama cuțitului meu
în timp ce secunda care îmi sună nașterea
se asurzește din pricina secundei care îmi sună nașterea.
Sunt supărat pe propria mea supărare
sunt bucuros pe propria mea bucurie.
Îmi sper propria mea speranță
îmi plâng propria mea lacrimă
și sunt în timp ce sunt
și nu mai sunt când nu mai sunt.


* din volumul "Operele imperfecte", 1979