|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 10459
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-19 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Bot Eugen Iulian
Ea se hrănește din privirile fixe
ca să poată exista, și, când ochii se-nchid, se adapă din întunericul eliberat de polii asurzitori ai timpanelor. Astfel trăiește tot timpul, deși, uneori, se lasă să fie visată în somn, hrănindu-se numai cu legănarea ciorchinilor de ochi atârnând de nori. Ea are articulații de păianjen când alunecă-n tăcere pe suprafața sunetelor și se ridică la stele, cu sine împerechindu-se, cu ea însăși îngreunându-se ca să poată cădea înapoi, spre pământ. Cu pavilioanele-albastre încordate, numai viitorul o așteaptă să-i intre-n auz, și ea stă acolo, o viață, hrănindu-se cu muzica sferelor. Apoi se-ntoarce deasupra noastră, spunându-se pe sine, în cuvinte. *din volumul Alfa, 1967
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность