V


născuți în ipsos, morți în brad. și apoi ciolanele noastre sticloase
atârnă-n ciorchini de pietre scumpe la gâtul tău,
dragă tiffany, la urechea ta, sub buclele ploii... te privesc
cum stai la oglindă, macerată în foc albastru, un sfert de antebraț
și o jumătate de țâță, ude,
ca-n neckermann, și fiecare strop de viață color
o lume. acolo, în boaba de nina ricci tu cauți structurile,
tu te apeși
pe podul nostru lombar ca pe arcuri de canapea. ah, tiffany,
în desfigurată rochie de cuarț, sub soarele ca o cadă de tablă
din care curge rugină și sentiment, ia uite, uite
sub stejar ciupercile aurii, bucălate, cu două creiere, cu zece burți, cu mii de trahee
agitate de vânt, legate prin rizomii mustind de șampanie
mâncând untul pământului, râme, bucăți de fermoar
sticlă spartă, larve, papucii mucegăiți, ciocuri de ceainic,
iar tu în patru labe, aruncând flăcări mov din inele
privești cu ochii largi dumnezeii: borges și goethe,
și elvis și jaspers și bach și monroe și netzer și goya,
și ford și toyota și augustin și aquino și iuda și caldwell
și freud și chanel și newton și einstein și teofrast și welles
și ringo și blaga și riemann și brahe și falstaff
și kawabata și maharishy și jude
și cromwell și henric și proust și motru și vinci și kant-laplace
și vico toriani și ramona și kagemusha și dod-es-kaden
și fenobarbital și butadienă și burda
și nove și câmpuri gravifice și buzunare, vitrine, plicuri,
arginți
chiparoși, cer albastru, nori, berze
inspirație, expirație, sistolă, diastolă, anabolism
catabolism, bine, rău,- totul
totul acolo, răsfirat pe stratul fierbinte de bălegar.

totul(iar eu, omul secționat
cu fosele nazale vizibile, cu nervii faciali în perechi
numerotate, cu arcadele dentare complete, cu globul ochiului
tăiat
cu toracele detașabil și organele interne vopsite-n albastru,
galben, grena, numerotate
și pline de săgeți, sebastian indolent, plămânii
de ipsos, vezica de ipsos, intestinele de mulaj, rinichii ciobiți
bicepșii numerotați, striați, roșiatici, tendoanele albe
venele-albastre, arterele roșii, omul pieptos
retezat din genunchi, acoperit cu celofan, și alături
prietenul meu, scheletul, cu țigara în fălci
și capul de mistreț și gaița împăiată, noi stăpânim
moartea arabilă, cernoziomul tandru al agoniei, noi sântem
regizorii,

povestitorii, amanții
imortele de vid) totul: mașina de tocat a ființei,
talmuș-balmuș
de matematici și bășică de pește, de emoții și tix.
o ciupercuță aurie: nirvana; alta: menlo park; alta: stravinski tehnicile extatice, televiziunea, marconi, byzantium,
ugarit, alexandria, roma, iată-le aurii, în compostul călduț al simțurilor, căci a plouat
și peste halucinaria au agățat curcubeul.
ah, dulce tiffany, dulce moarte,
ridică-ți genunchii din iarbă și lasă marile pliuri de cuarț
să se îndrepte ca o eprubetă, ca o mașină de vid.
totul, dar ce este totul? de unde privesc
dumnezeu nu se vede mai mare decât
o pioneză, iar totul e numai o plombă din gura lui.sânt cu mult fără coarde vocale și fără laringe
fără materie și fără suflet
vorbește liniștea.