Cîne își înjură ÞARA
Fie blestemat să fie
Apăsat cu munți de doruri
Până-n neagra veșnicie.

Neamul cine-și ponegrește,
Ars de ură și de patimi,
Când o fi și-o fi să plângă,
Să n-aibă-n pupile lacrimi.

Cine limba lui și-o uită,
Pribegind prin lumi străine,
N-ar avea de doine parte
Când e trist printre destine.

Cine glia lui și-o rupe
Și-n felii de dor o-mparte
Să nu aibă loc de-o cruce
Și de prunci să n-aibă parte.

... glia, limba, neamul, ÞARA,
ÞARA, neamul, limba, glia
Și-un popor ce nu se frânge
Niciodată: ROMÂNIA!