Un ram de salcâm
a pătruns pe fereastră –
ochi verzi iscodind.



Meșter de povești
canarul cântă-ntr-una,
în tinda veche.



Un cățelandru-nlemnit
privește sașiu lumea –
o buburuză.



Un țânc uluit
dă s-apuce din havuz,
firul de apă.



Ca o nălucă,
pe șosea printre mașini
veverița...



În fuga trenului,
macii însângerează
galbenul grâului copt



Gară pustie.
Pustie așteptarea
Numai greierul.



O vrăbiuță
ia masa pe cărare.
Am ocolit-o.



Cântecul ciocârliei –
cuie de cleștar
bătute-n azur.



Poiana goală
se umple de cântecul
privighetorii.



Mă-mbăt de soare
în poala unei dumbrăvi.
Sus, ciocârlia.



Bătrânul stejar
nuntind cu mănăstirea:
hramuri în veac



La porți cioplite
catrințe înflorate,
și fluturi în pețit.



Floarea din cosiță
mândră, nevoie mare:
azi a fost la joc.



Golul scorburii:
calea ciocănitoarei
către Satori



Rândunelele-n tării.
Evantaie fragile
răcoare zeilor.



În zborul lor,
vulturii redesenează
spiralele scoicilor.



Pe mal salcia
deslușindu-și mirajul
în bătrânul iaz.



Puiul de păstrăv –
se ține scai de coada
codobaturei.



Bobul de rouă
în palma unei petale –
rezumând cosmosul.



Un fir de pai rupt...
Un gând întors în trecut
spre-o amintire.



Dumnezeu a luat
tot albastrul cerului,
de la Voroneț.



Privighetoarea
cântă la Voroneț, parcă
sfinților din pereți.



În prag de altar
parfumul iasomiei -
venit la rugă.



La mănăstirea
din poalele muntelui,
macii până-n prag.



Ciocănitoarea,
pe cerdacul starețului
îngână toaca.




Teii în floare
tămâind mănăstirea
cor de înviere



Umbra unui ram
mângâind literele
unei marmure



Flori pe morminte
miresmele lor poartă
visul oaselor



O barcă-n zare
incendiată-n soarele
asfințitului



Șir lung de cocori –
lama zborului taie
cerul în două



Să simți Neantul...
Seara, când a amuțit
privighetoarea.



La becul din colț
roi de gâze în delir,
Ultimul lor bal.



Doi îndrăgostiți.
Luna discretă trage
storul unui nor



Noapte de cobalt
Sateliți zgârâie cerul –
zeii în panică



Calea Lactee,
De-a lungul Cernei învață
Susuru-i de argint



Purtați de lele,
licuricii de jar
nuntesc în noapte



Pândă hoțească
prin sute de ochi,
noaptea, pisici pe maidan.



Greieri pitiți
în peria miriștii;
numără stelele.



Pe cerul nopții
stelele par țesute
pe-un gherghef, de-un orb.



Au pus stăpânire
pe cătunul adormit,
un pumn de greieri



În negrul nopții
țipătul cucuvelei:
Imn lui Thanatos.



Licurici și stea
străluminând așijderi.
Frați întru Neant



Din prag un greier
îmi dictează un haiku
În formă fixă.



În pacea nopții,
fisura unui cântec
cosit prin iarbă.