|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 5492
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-02 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Gabriela Docan
La geamul sufletului tău
Se-ngrămădesc părerile de rău. Le uiți un timp, dar ele se adună Și se șoptesc alături împreună. Voiai să uiți de tot, să uiți de toate, Și, încercînd, văzuși că nu se poate. Să fie leac? Să ți-l aducă cine? Că morțile, și ele, se-ngrămădesc în tine. Și lacrima-i amară, O lacrimă de rouă și-o lacrimă de ceară. Că am aprins în geam o lumînare Și-o candelă, la ce-a mai fost și doare. Au tremurat ca două stele, Într-o-ngînare mută între ele, Mîhnirilor și vieților trecute, Răbdate pe tăcute. De cîte ori, trăite, ai murit? Mîhnirile ascunse le-ncepi și n-au sfîrșit.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность