Am venit de pe-un drum indepartat,
indepartat,
plin de locuri frumoase.
Se spune ca sunt un oaspete in trecere.
Flori in ghivece, pasari in paduri
la timp s-au cunoscut cu mine,
m-au uitat la timp.

Inca ma mai grabesc pe drumuri,
inca mereu pasesc cu greutate.

Insingurat e cerul fara stele.
Chinuitoare sunt drumurile fara oameni
si nu din pricina compasiunii pentru drumuri
am pasit pe ele.

Asteapta-ma undeva,
imi spui.

Acolo,
raul in care a apus soarele se ridica inspre nori.
Ca o aripa de uliu coboara catargul in ploaie.

Acolo ti-ai asternut visul si ma astepti.
Un vis imens,
intins precum stepa.
In ea nechezat de cai,
in ea suierat de vant.
Pluteste o burnita transparenta a curgatorului rau
si adaposteste greul apus de soare.

Pune-le la loc,
sa fie in armonie,
sa fie in maretie.

Pentru a ma duce acolo sa primesc darul tau
am hoinarit ani indelungati,
indelungati.
Acum este iarasi iarna,
vantul de decembrie isi varsa furia
frangand turturii.
Insa nici el
nu-mi poate frange
drumul catre tine.






Shandong, 4 decembrie 1988.