Cu chiotele-ti de lumina
si cu-adancul ochilor de mare,
cu urmele in lut ce ti le lasa
nenumaratele fecioare
cutremurate-n clipa asta
de-un dor
pe minunatul tau pamant,
te chem:
vino, Lume,
vin'.
Adie-mi in urechile ganguritul de izvoare,
la cari in miez de noapte
nevazuti de nimeni strugurii
desprinsi de vite ti s-aduna
sa-si umpla boabele de must,
si-apoi-cu darnicia ta de moarte
vino,
Lume,
vin'.
Si racoreste-mi
fruntea-nfierbantata
ca nisipul dogorat
pe care calca-ncet, incet
prin pustie un profet.