agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-07-28 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Dragos Angelescu
In Memoriam
C.T.W. Sometime Trooper of The Royal Horse Guards. Obiit H.M. Prison, Reading, Berkshire, July 7th, 1896 I N-avea pe el o purpurie mantie, Caci sangele si vinul rosii sunt, Si vin si sange avea pe maini Cand l-au gasit langa cadavru, Sarmanul suflet ce-l iubise, De el, pe pat, statea ucisa . Trecu printre juedeti si juri Intr-un costum lugumbru Si-avea pe cap o basca veche Si pasi avea usori si veseli; Dar n-am vazut in viata mea un om Privind cu-atat regret lumina. Si n-am vazut atata dor In spatele privirii altui om Cand cerceta firavul petec Ce-i cerul puscariasului, Si-atat regret cu fiecare nor Care trecea cu panze de argint. Paseam cu alte suflete lovite, Pe un inel in alt inel, Si ma-ntrebam dac-acel om O crima grea facut-a, Cand imi sopti usor din spate, Acela pe funie o sa joace. Ah, Dumnezeule, si pietrele s-au revoltat Si zidurile vechii hrube Si cerul ma izbi cazand Precum un cerc incins de-otel; Si sufletul pierdut al meu Uita de lacrimi si durere. Stiam doara ce gand infricosat Il urmarea la fiecare pas Si ce-nsemna privirea lui la cer Cu dorul lui adanc si insetat; Ucis-a el iubirea lui Si-acum ucis cadea-va. Dar, toti ucidem ce n-ii drag In adevar rasuna gandul, Unii o fac cu o privire Si unii prin cuvinte, Cu un sarut ucide lasul, Caci trebuie curaj sa tii o sabie. Unii ucid de tineri dragostea, Si altii dupa ani; Si iara unii din desfrau Si alti din avaritie; Un suflet bun ucide cu taisul Si lasa mortii prada sa. Unii ucid din dragoste putina, Unii vand, si alti platesc; Cu lacrimi pot ucide unii Si altii fara de suspine; Caci toti ucidem ce n-ii drag, Dara nu toti murim la rand. Nu toti murim o moarte rusinoasa Intunecand cu ea si soarele, Nu toti avem un lat de gat, Si nici pe fata carpa, Si nici cadem printr-o podea In spatiul gol etern. Nu sta cu oameni in tacere Care-l privesc la nesfarsit Care il urmaresc cand plange Sau cand inalta rugi; CE-l urmaresc ca sa nu fure A puscariei prada, el. Nu se trezeste-n zori sa vada In camera specre inspaimantatoare, Tremurator un popa-n negru, Un gardian intunecat, Si pe calaul tot in negru, La fata galben a pierzanie. Nu se ridica-n pripa, jalnic Sa-mbrace hainele vargate, Pe cand un doctor crud zambeste, Si noteaza orice noua stanta Jucandu-se cu-n ceas ce face Tic-Tac ca un hidos ciocan. Nu stie setea parjolita Ce ca nisipul curge-n gat, Cat timp calaul ca un gradinar Intra pe usa captusita, Si ca pe un altoi te leaga, Ca sa-ti sfarseasca setea. Nu pleaca capul sa asculte Ultimul ordin de citit, Nici, cu teroarea-n suflet Ce-i spune ca e viu, Nu intalneste-al sau cosciug In drumul sau spre furci. Nu isi intoarce-n cer privirea Printr-un ochi mic de sticla Nu mormaie in barba rugaciuni Sa se sfarseasca truda Si nici nu simte pe obraz Sarutul lui Caiaphas. II De sase saptamani se plimba Soldatu-n hainele-i lugumbre Cu basca veche tot pe cap Cu pasii tot usori si veseli Dar inca n-am vazut un om cu-atata dor Privind la soare. Nu, n-am vazut in ochi de om Atat regret si-atatea lacrimi Privind la micul colt albastru Ce-i cerul detinutilor, Privind la fiecare nor pribeag Tarandu-si lana peste noi. Nu-si frange mainile, cum fac Netrebnicii cand indraznesc Sa-inchege schimbatori sperante In iadul negrei disperari; El se uita doar catre soare Si aerul parea ca-l bea. Nu-s frange mainile, nu plange, Nu e iscoditor sau ofilit, Dar soarbe aerul de parca Ceva calmant gaseste-n el; Cu gura larg deschisa bea din soare Ca pe un vin stravechi! Cu mine toate sufletele triste, Ce calca-n rand acelasi cerc, Uitau ce crime au facut De erau crude sau banale, Si se zgaiau uimiti la el Ce astepta al funiei vals. Si ce ciudat sa-l vezi trecand Cu pasul lui nepasator Si mai cudat sa-l vezi privind Cu dorul arzator lumina, Si sa gandesti ca el avea O datorie-atat de grea. Ale stejarului placute frunze Sa vezi muguri e frumos Dar cand stejaru-ntinde creanga Pentru lat, e-ngrozitor, si aspru Si verde sau uscat asteapta Sa dea prin moarte fructu-i sumbru! In sus e locul mult visat La care spera muritorii Dar cine-ar vrea in canepa-mbracat Sa stea pe esafod, Si chiar prin guler ucigas Un ultim cer sa vada? In cantecul viorilor dansu-i dulce Cand Dragostea si Viata-s drepte Baletul pe viori si flaut E delicat si gratios, Dar dansul funiei e groaznic Desi pasesti in aer! Cu ochi curiosi si presupuneri Din zi in zi priveam la el, Si de sfarsitul lui ne intrebam De vom sfarsi la fel; Caci nu se stie iadul arzator Ce suflet orb inghite. Printre judeti si juri Un mort nu are-a trece Si eu stiam ca stand pe esafod La malul negru spre neant In lumea domnului mai mult Nu-l voi vedea la fata. Ca doua nave sparte de furtuna Ne-am intalnit pe ape; Nici semne, nici semnale Nici vorbe n-am avut de spus; Nu-n noaptea sfanta ne-ntalnim, Ci-n ziua rusinoasa. Al puscariei zid ne-ncinge Doi exilati din viata; Din sanul lumii aruncati Si-uitati de Dumnezeu; Si lantul greu, pacatul, Ne prinse-n mreaja lui. |
Индекс
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность