Rămâi sa mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin și pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur

Rămâi să ne-necăm amarul
Și setea fără alinare
Cu vinul roșu de la hanul
Din valea umbrelor fugare

Știi tu frumoaso, că ulciorul
Din care sorbi înfrigurată,
La făurit cândva, olarul
Din țărna unui trup de fată?

L-a făurit cândva, olarul
Cel inspirat de duhul rău,
Din țărna unui trup de fată,
Frumos și cald ca trupul tău?!

Înmiresmează-te, frumoaso
Ca un altar cu mirodenii,
Acum, cât ochii-s plini de flăcări
Căt zarea-i plină de vedenii

Iubește-mă acum, căci anii
Pe năzuinți ne-or pune frâuri
Ca zilele vieții noastre
Se duc, ca undele pe râuri

Ca mâne-om putrezi-n morminte
Uitați, nepomeniți de nime
Ca mâne vor veni olarii
Să fure lut din țintirime

Și trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior, din care
Vor bea drumeții pe la hanuri