Nufărul sta singur,
alb și orb ca oul
și închis în sine.
Mîinile mocirlei
l-au lăsat să-i scape
și-a ajuns la soare
în mîinile mele,
ca o rană rece.
Fără-mpotrivire
s-a deschis să moară
cu exuberanța
castă-a agoniei.
Fără-mpotrivire
l-am lăsat să moară
și-am pornit spre lotcă
încruntați și singuri
și amari, în vară.

Din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", 1961, Editura Albatros