|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 64669
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-29 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Nicoleta Stefanescu
Tu ți-ai strecurat cîntecul în mine
Într-o dup-amiază, cînd Fereastra sufletului zăvorîtă bine Se deschisese-n vînt, Fără să știu că te aud cîntînd. Cîntecul tău a umplut clădirea toată, Sertarele, cutiile, covoarele, Ca o lavandă sonoră. Iată, Au sărit zăvoarele, Și mînăstirea mi-a rămas descuiată. Și poate că nu ar fi fost nimic Dacă nu intra să sape, Cu cîntecul, și degetul tău cel mic, Care pipăia mierlele pe clape – Și-întraga ta făptură, aproape. Cu tunetul se prabișiră și norii În încăperea universului închis. Vijelia aduse cocorii, Albinele, frunzele...Mi-s Șubrede bîrnele, ca foile florii. De ce-ai cîntat? De ce te-am auzit? Tu te-ai dumicat cu mine vaporos – Nedespărțiți – în bolți. Eu veneam de sus, tu veneai de jos. Tu soseai din vieți, eu veneam din morți.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность