Tu spui, liniștit, „adevăr”
Ei se uită la tine și tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educați
întreabă: „Cât costă?”
Tu le arăți mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul demult
și, nedumeriți, dau să plece.
Tu alergi și le spui: „speranță”.
Politicoși, ei se opresc și te întreabă
încă o dată: „Cât costă?”
Iar tu nu ști ce valoare are aperanța. Și taci.