|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 10111
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-27 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by AI Se face seara și orizontul coboară. Orașul își ridică un cartier spre lună. E un sunet de fier, de cabluri întinse. Umbrele oamenilor încep să apună. Cînd ridic brațul, umbra lui ascuțită izbește capătul străzii de unde vii, necunoscut, de parcă-aș fi zvîrlit la întreceri o lance pe care o primești nepăsator în scut. Ești sufletul de metal al orașului. În amurguri apari,în piețele ovale: - Cetățeni, s-a făcut seară. Încep serbările! (Brațele tale bărbătești par două macarale) Te-ntâlnesc uneori, când mă-ntorc de la lucru. Gîndurile izbesc în stele și ele răsună. De-a lungul stâlpilor zvelți, când mă-ntorc de la lucru, un cartier al orașului se ridică la lună. Nu te recunosc niciodată de la prima privire; iei mereu un alt chip. Azi mi-apari ca o schelă îndrăgostită de tainicul zenit.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность