Departe-as vrea de-aici să vii,
In alte lumi senine,
In dimineata de Florii
Să mă cunun cu tine.

Să ne-asezam în sat la noi,
S-avem în deal o casa,
Să fiu cel mai cuminte-n sat,
Si tu, cea mai frumoasa.

Să vie si mama la noi,
Ca-i necajita tare,
Să aiba tihn-un an ori doi
Ori cât pământ mai are.

Acolo să traim în munti
De cât trai avem parte,
Satenii seara să-i adun
Si să le spun din carte:

Ca sunt din neam imparatesc,
Din tara-ndepartata,
Ca tot pamintul rotogol
Era a lor odata...

Si ca azi oamenii-nvatati
Asteapta să se nasca
Un tinar crai coboritor
Din legea romaneasca.

Copiii nostri să-i inveti
Tu: Crezul... Nascatoarea...
S-ajung să-i vad cântind pe toti
In strana, sarbatoarea.

Atunce, impacat cu rostul
Acestei lumi deserte,
Să mor, să-mi zica satu-ntreg
Un: "Dumnezeu să-l ierte!"

Iar popii nostru-ntimplator
Vreun oaspe-atunci să-i vie:
"Pe cine-ngropi, parinte, azi ?"
"Pe-un om de omenie!..."