agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ идут купцы ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-03 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Robert Coravu
O, bucuria de-a fi făurit, din moale argilă, cu nemăsură!
Nimeni, aproape, n-a ajutat pe cutezătorii dintâi. Totuși, orașe în golfuri s-au ridicat, cu lămâi, uleiul și apa, cu toate acestea, chiupuri umplură. Zeilor, le schițăm la-nceput contur îndrăzneț, dar crude stihiile sorții ursuze sfarmă-acest vis. În schimb, ei sînt cei fără de moarte. Ne este permis să-l ascultăm pe acela, care, la capăt, ne-aude. Noi, un neam, unul singur prin vremi: nume și tați, mereu tot mai plini cu fiul ce vine, de care, odată, să fim covârșitor cutremurați. Nouă, nesfârșit îndrăzneții, timpul întreg ne-aparține! Și doar moartea, ea știe ce sîntem, tăcut, Și ce câștigă mereu, când ne dă cu-mprumut.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Дом литературы | ![]() | |||||||
![]() |
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность