UN SCRIITOR ROMAN, LA ANTIPOZI
(Fragment)


Editura AMB a lansat recent volumul de teatru ”Balada timpului ce plange” de Nicolae Sirius. Aparut in conditii grafice exceptionale, beneficiind de ilustratiile excelentului grafician Ion Delamare Atanasiu, volumul cuprinde o piesa scrisa in 1986 si distinsa cu Premiul Consiliului Australian de Cultura si Arta in 1989. Autorul ei, Nicolae Sirius, s-a nascut in 1950 in comuna Lupsanu, judetul Calarasi, iar in 1986 a parasit definitiv Romania, avand un traseu exotic:Austria, Australia, Germania, Japonia(unde traieste in present).Primele poezii le-a publicat, incepand cu 1968, in Tribuna Ialomitei, Luceafarul, Caietul debutantului al Ed. Albatros. Piesele sale de teatru, « Ultimul dictator, cain, Abel si Dumnezeu » si « Castelul » sunt jucate in Australia. I se publica, in limba engleza, volumul de versuri »Secolul alb »(1996) , iar ultima carte de poezie, « Poeme vechi si noi », este in curs de aparitie in limba japoneza. . « Balada timpului ce plange » a aparut concomitent in limbile romana, engleza si franceza. Versiunea engleza apartine autorului, iar cea franceza se datoreste traducatoarei Linda Maria Baros.

Intrebare : Cand ati parasit Romania ?
Raspuns : In ianuarie 1986 si primul lucru pe care am vrut sa-l fac a fost rescrierea unei piese de teatru pe care o lasasem in tara... In Australia, am tradus-o in limba engleza. In 1989, dupa doi ani de viata acolo, am primit un premiu guvernamental, care valora 25 de mii de dolari. In 1990, am mai primit un premiu guvernamental pentru volumul de versuri » Poezii fara tara », care a fost publicat si in Romania.

Intrebare : Este curenta in Australia acordarea de catre guvern a unui premiu pentru volum apreciat ?
Raspuns : Da. Se acorda in fiecare an. A fost insa o mirare pentru australieni cand au vazut ca un om total necunoscut a obtinut o bursa guvernamentala. Am fost favorizat atunci si pentru ca s-a facut un film documentar de 30 minute despre mine si pentru alti trei scriitori emigranti, care a fost difuzat de cel mai important canal cultural din Australia... Mi s-au jucat in Australia si alte doua piese de teatru. In Romania, insa, nu am reusit sa-mi vad regizata nici una. Aceasta piesa de teatru a trecut, dupa 1989, pe la multi regizori de teatru : Silviu Purcarete, Catalina Buzoianu...Nimeni n-a refuzat-o. Am avut chiar o
oferta de la Teatrul Bulandra, o alta de la Teatrul din Pitesti, dar pana la urma nu stiu ce mai trebuia.
(...)
Victoria Anghelescu

Ultima noapte

Ultima noapte pe care-am s-o văd
o știe de-acum inima mea când se tânguie.

Mare e noaptea aceasta și roșie
ca un lac în care se-ascunde
Luna când plânge.

Toate, pe rând, au intrat aici obositele
drumuri
să se odihnească de pulberea vremilor.

Toate, pe rând, au intrat aici-
bătrânele râuri
a căror matcă a rămas
uscată ca o carapace de broască
și se spală acum aici
și se odihnesc în această
noapte tăcută.

Toți, pe rând, au venit aici bătrânii arbori
unii ajungând pe sub pământ
târându-se pe milenarele lor
rădăcini.

Toate au venit și vin aici încet.
Inima mea știe aceasta și murmură:

ziua nu-i roșie bruma nu-i roșie
râul nu-i roșu, drumul nu-i roșu
Dar toate se duc și se duc
spre ultima noapte
tăcută și roșie.