Pe lună, când ne scăpără-n argintul nopții
pocalele de vin ca niște ochi de fiară,
ca un surâs amețitor tu-mi răscolești
tot furnicarul de porniri,
cari nu-și mai afl-apoi odihna.
Sub ocrotirea limpede a zării
biruitoare mă privești
și-n ochii mei te oglindești
strălucitoare, mândră și păgână.
Iar eu încet, nespus de-ncet
ploapele-mi închid,
îmbrățișând cu ele tainic
icoana ta din ochii mei,
surâsul tău, iubirea și lumina ta -
pe lună, când ne scăpără-n argintul nopții
pocalele de vin ca niște ochi de fiară.