|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 7782
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-09 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Nicolae Tudor Incercam să ne oprim… Priveam în jur uimiți... Și mult ne-a luat până am înțeles că ulmul pe lângă care treceam încerca cu greu dar nu putea să-și stăpâneacă plânsul. Ceva parcă ar vrea să ne spună șopteam în timp ce tâmpla-mi rezemam de trunchiul lui bătrân. Și ulmii plâng? m-a întrebat iubita mirată. Și! i-am răzpuns... dar numai în ei… și-atât de încet încât ar vrea nimeni niciodată să nu-i audă... dar ulmul acesta plânge atât de tare încât din mers ne-a oprit... și nici nu știu de ce tocmai pe noi ne-a ales.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность