Casa mea crește în beznă
Cine a clădit-o, știe Dumnezeu.
Poate că întunecatul Axeman
va fi-nălțat-o.

Casa mea e rece, pustie,
ferestrele ei dau spre noapte,
focul de gheață al deznădejdii
arde-n cămin.

Casa mea n-are uși
pentru prieten sau oaspete.
N-am decât două uși,
două: spre somn și spre moarte.