Vom spune că toamna a venit...foarte trist
La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva,
Însă m-a trezit un glas pozitivist...
Vînt umed, și frunza zboară, undeva.

Am ajuns, acum, pe un cîmp cu ape...
În luncă, medita un poet cunoscut -
Părea că de oameni nu mai încape ;
De-această-ntîmplare, atît de rău mi-a părut.

Eu nu mai știu nimic, și m-am întors acasă,
Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg -
Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă,
Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.