|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 8740
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-25 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Livia Rosca
Părul îmi ajungea până la pământ
Și treizeci de ani Mi se părea o vârstă atât de îndepărtată Încât nu credeam cu putință Să o ating vreodată, Plină de cruzime lunecam Dinspre țara părinților Spre o lume încă neinventată. Lumea nu s-a inventat nici acum, Părul nu mai mi-e atât de lung, Treizeci de ani e numai merinde pe drum, Dar în țara părinților ce n-aș da să ajung! Dar în țara părinților Se ajunge întotdeauna târziu, Numai când totu-i pustiu, Și doar în lumina de lună Se mai strâng împreună, Sub tăiații castani, Umbre de tați condamnați Și mame de treizeci de ani Pieptănând Fete cu plete Până-n pământ.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность