ea scoase la plimbare cuvintele,
cuvintele au muscat copiii
copiii au dat fuga si au povestit parintilor
parintii si-au incarcat pistoalele
si-au impuscat cuvintele
si cuvintele gemura urland
lingandu-si ranile oarbe
prabusindu-se in tarana si sange
si atunci a venit moartea tipand cu strigate disperate
si poetul deschise poarta
neintelegand ce se intampla
"insoteste-ma", ii striga moartea agatandu-se de umbra sa ,
"e o noapte de doliu",
"si cine a murit", intreba poetul
"tu", raspunse moartea intinzandu-si bratele
pline de condoleante.





de Mario Melendez